Cand eram mici, eu si sora mea imparteam dormitorul: patul era comun, dar fiecare avea masa/biroul ei la care ne scriam temele: eu aveam o masa de bucatarie, iar sora mea biroul. Asa s-a nimerit, nu am facut nazuri.
Aveam o camera minuscula, in care nu mai incapea si altceva. Nu am fi avut loc sa punem in ea si un televizor, oricum aveam in casa doar unul, iar locul lui era in sufragerie, unde altundeva?
Copilaria noastra, a copiilor din generatia predecembrista, asa a fost: te trezeai dimineata, mancai un gem pe paine, beai un ceai, fuga la scoala, apoi acasa. Da, fac parte din generatia cu cheia la gat: de cate ori am pierdut-o.... Iar acasa, in timp ce parintii erau la serviciu, noi trebuia sa ne facem temele. Scriam oriunde, mai putin la masa mea nu. A se citi ca scriam in sufragerie, la televizor. Ceva, ceva, tot ne ramanea in minte, ca note proaste nu aveam.
Si am gasit si o poza din copilarie, cand ii spuneam probabil ca e adoptata doar ca s-o necajesc, stiti cum fac fratii mai mari cu cei mai mici :))))
Bun! Am crescut, am terminat scoala- in sfarsit, iar cand m-am mutat la casa mea si a aparut rodul iubirii noastre, Tudor, am vrut sa-i asigur o copilarie fara griji: si, printre altele, i-am cumparat birou alb si scaun de birou verde. Da, are si televizor in camera, are un dormitor mare, spatios, asa cum mi-as fi dorit si eu sa am cand eram copil. Si telefon, si tableta, laptop si calculator de birou. Si nu e deloc inghesuit. Ba i-am mai luat si un fotoliu din ala tip para, sa se arunce in el..
Acum, judecand la rece: avand doar un copil si o situatie materiala care-mi permite sa-i fac multe mofturi - nu toate, cred ca l-am cam rasfatat. Dar doar pe el il am! Si-mi doresc sa fie fericit acasa, cand va creste sa-si aduca aminte cu placere de casa lui, camera lui, acasa!
Nu regret ca eu nu am avut, pentru ca asa erau timpurile alea odioase, majoritatea copiilor nu aveam multe, dar nici nu le duceam lipsa, pentru ca nu stiam ca se poate si altfel. Acum, toata informatia asta care ne bombardeaza din toate directiile, a creat in noi disperarea de a avea. De a nu duce lipsa de nimic. Cred ca de-aia se si bulucesc batranii sa cumpere tigai la Kaufland, probabil asa tabaram si noi pe internet sa cumparam lucruri utile, dar nenecesare si de prea putina importanta.
Pana data viitoare, va urez sa chibzuiti cu grija fiecare leut! :)
Postări
Comentarii
Trimiteți un comentariu