Te afli în fața standului cu pește. Ce pește alegi? Să fie de apă dulce sau de apă sărată, de pradă sau de crescătorie, slab sau gras?
Peştele este o sursă excelentă de acizi grasi esentiali omega-3 si omega-6, proteine, vitamine (ex: A, D, E, complexul vitaminelor B), macro şi oligominerale (ex: potasiu, calciu, fier, iod, fosfor, seleniu), elemente absolut indispensabile pentru creşterea şi dezvoltarea corespunzătoare a organismului uman.
Carnea de peşte are un conţinut bogat în proteină animală (circa 15 — 22%), iar consumul zilnic a 200 de grame asigură organismului necesarul de aminoacizi esenţiali (ex: lizină, metionină, triptofan, leucină).
Comparativ cu alte tipuri de carne, proteinele din carnea de peşte au o digestibilitate foarte ridicată, care poate ajunge până la 97%.
Primul criteriu de care ar fi bine să ții seama atunci când alegi ce pește pui pe masă este proveniența. Mai exact, între un peste de crescătorie și unul sălbatic, este de preferat să îl alegi pe cel crescut în natură. Peștii crescuți industrial, în crescătorii, primesc hrană a cărei origine este controversată. De aceea, specialiștii îi recomandă pe cei crescuți în mediul lor natural. Atâta timp cât hrana lor este de calitate bună, așa va fi și carnea!
Somonul sălbatic, de exemplu, are o carne roz datorită alimentației sale bazate pe crustacee. Cel de crescătorie însă, pentru că este hrănit cu mâncare făcută în laborator, primește suplimente care îi "colorează" carnea.
Atenție la peștii de ocean!
Din cauza poluării, carnea peștilor de ocean poate conține cantități mari de mercur. Primele care trebuie să se ferească de acest metal sunt femeile însărcinate și cele care alăptează, pentru că el poate afecta sistemul nervos al bebelușilor. Deși aproape toate speciile de peste care cresc în oceane au și mercur, cantitatea poate fi mai mică sau mai mare, în funcție de fiecare specie.
Peștii mari trăiesc mult, de aceea acumulează mai mult din acest metal greu. De asemenea, carnea peștilor prădători, care au ca hrană alți pești mai mici și ei infectați cu mercur, poate atinge cote alarmante din acest metal greu. Ar fi de evitat așadar carnea de rechin, ton sau macroul mare. La polul opus se află peștii mici cum sunt sardinele, heringul sau anșoa.
Și peștii care cresc în râuri montane cu apă curată și hrană sănătoasă vin cu o mulțime de nutrienți. În această categorie intră de exemplu păstrăvul sălbatic. Cu cât apă este mai curată, cu atât peste este mai sănătos.
În ceea ce privește consumul de pește din crescătorie, trebuie să ne asigurăm că acestea respectă toate autorizațiile. În caz contrar riscăm să punem pe masă o carne plină de antibiotice, pentru că în aceste bazine se dezvoltă foarte ușor bacteriile și astfel peștii se îmbolnăvesc mult mai des.
Peștele proaspăt, congelat, la conservă sau afumat?
Următoarea întrebare: care e mai bun? Peștele proaspăt, congelat, cel la conservă sau afumat? Cel proaspăt își păstrează maximul de nutrienți, urmat de cel congelat. Iar dintre un pește în conservă și unul afumat, mai sănătoasă ar putea fi prima alegere, deoarece peștele afumat vine la pachet cu o serie de compuși toxici. Iar numeroase studii leagă consumul de carne afumată de apariția cancerelor gastrice. În plus, în urmă afumării se pierde mare parte din conținutul de acizi grași omega 3. Aceștia ajută la bună funcționare a sistemului cardio-vascular. Peștii cu un conținut ridicat de omega 3 sunt sardinele, heringul, codul sau somonul.
Indiferent cum îți place, fii atent la următoarele aspecte:
La peştele proaspăt, verifică pielea solzi să fie fără defecte (uscăciune, culoare schimbată), iar ochii să fie limpezi și nesecați, țesutul să fie ferm și elastic., branhiile să fie de culoare roșu viu și miros plăcut, solzii trebuie să se țină ferm în piele, să nu existe porțiuni mari de piele fără solzi. Peștele proaspăt are un miros frumos.
La pestele congelat, ai in vedere ca corpul peştelui să fie întreg, netraumatizat, ochii trebuie să fie plini, nesecați, să nu miroasă a rânced. Stratul gros de gheață este semn al excesului de glasare.
La pestele sărat ori afumat, te poți asigura de calitate prin analiza pielii - să nu existe pete sau zone de culoare suspectă, mirosul să fie specific, de afumat, fără iz străin și de alterat. Verifică de asmenea dacă există pe etichetă menţiunea afumat natural/fum natural și conţinutul de sare per 100 grame produs.
Nu în ultimul rând contează și felul în care este gătit peștele. Prăjirea sau afumarea distrug din nutrienți, în timp ce peștii gătiți la cuptor sau la aburi își păstrează cât mai mult din proprietăți.
Cum pregătim peștele?
De ales, l-am ales pe cel care ne place cel mai mult. Dar cum îl pregătim pentru a-l găti?
La prepararea pentru consum se respectă următoarele reguli:
- peștele congelat se decongelează la temperatura camerei, eventual acoperit ușor;
- peștele sărat se desărează în apă rece, schimbată treptat până se reduce conținutul de sare la nivel normal;
- eviscerarea se face prin tăierea burții de la anus spre capăt și scoaterea conținutului abdominal, cu grijă, să nu se spargă fierea; se scot și branhiile și, la crap, osul amar folosindu-ne de vârful cuțitului;
- peștii mici se eviscerează prin spațiul branhiilor, prin apăsarea laterală a burții și tragerea conținutului;
- curățarea solzilor se face cu diferite scule și prin variate metode; foarte practică este curățarea cu dinții furculiței, sub apă;
- spălarea se face scurt, viguros, în apă rece;
- sărarea peștelui proaspăt e bine să se facă înainte de tratarea termică cu circa 15 minute;
- prepararea prin tratament termic cea mai sănătoasă este cea prin fierbere – ciorbă, rasol, și prin coacere ori la grătar; prăjirea în ulei este mai puțin sănătoasă.
Beneficiile consumului de pește
Populațiile mari consumatoare de pește au puțini bolnavi de inimă. Cei ce consumă pește gras au un potențial mental superior, stabil și la vârste înaintate, iar bătrânii care consumă pește sunt mai feriți de bolile degenerative specifice (Alzheimer, Parkinson etc.). Consumul de pește este protector și împotriva artritei reumatoide, iodul ajută major glanda tiroidă, zincul și seleniul mențin o funcționare optimă a organismului, prevenind deteriorarea ADN-ului și efectele nefaste ale radicalilor.
Foto freepik.com
Sursa articol: digi24.ro,apc-romania.ro
Postări
Comentarii
Trimiteți un comentariu