Odată cu apariția medicamentelor moderne, propolisul a căzut în uitare. Parcurge articolul și descoperă utilitatea și funcționalitatea propolisului, pentru a te convinge de puterile lui vindecătoare
Încă din antichitate, oamenii foloseau propolisul pentru proprietățile sale medicinale. De exemplu, grecii il foloseau pentru tratarea abceselor. Asirienii obișnuiau să-l aplice pe răni și tumori, cu scopul de a grăbi procesul de vindecare. Aristotel folosea propolisul pentru vindecarea rănilor purulente. Binecunoscutul faraon Tutankhamun a fost îmbălsămat cu propolis pentru a-și păstra „învelișul” uman. In scrierile lui Pliniu Secundus Gaiu (scriitor roman) se regăsește propolisul ca fiind un medicament eficient în tratarea bolilor organelor interne. Despre Hipocrate se spune că a tratat cu propolis diferite ulcere atât pe piele cât și în organism, iar incașii au folosit propolisul pentru a vindeca infecțiile febrile.
Substantele din care este compus determină acţiunea terapeutică a propolisului. Acesta are proprietăți antibacteriene, analgezice, anticancerigene, antibiotice, antiinflamatoare, antioxidante, antiherpetice, cicatrizante, imunologice şi antispastice, contribuind astfel la vindecarea rănilor, a plăgilor, a afecţiunilor căilor respiratorii, ale aparatului digestiv, ale prostatei, ale funcției pulmonare.
Mierea nu este singurul produs creat de albine. Aceste insecte urâte, păroase, dar foarte harnice și benefice vieții întregii planete, produc, prin secrețiile salivare, o subsanță lipicioasă, verde-maronie, denumită propolis. Acesta e compus din rășini vegetale, substanțe balsamice, ceară, uleiuri eterice, microelemente (cupru, zinc, mangan, cobalt, sa), polen, flavonoide, aldehide aromatice.
Oamenii de știință au identificat peste 300 de compuși în propolis, din care majoritatea o reprezintă polifenolii numiți flavonoizi, niște antioxidanți care luptă împotriva bolilor și a leziunilor organismului. Acestia sunt produși de plante și au rol de protecție. Flavonoizii se gasesc frecvent in alimente considerate a avea proprietati antioxidante, cum ar fi: fructe; ceai verde; legume; vin rosu.
Datorită compoziției sale, propolisul poate avea următoarele proprietăți terapeutice: bactericide, antivirale, antimicotice, antiinflamatorii, anestezice, analgezice, antitoxice, regeneratoare pentru organism.
Cum folosim propolisul
Propolisul se poate consuma fie brut/crud, fie uscat, fie ca tinctură.
Propolisul crud
Este din ce in ce mai cunoscut ca un adevarat antibiotic natural cu spectru larg si care nu prezinta efecte adverse asupra organismul, în comparație cu antibioticele sintetice.
 |
| Foto freepick.com |
Se utilizează cu succes în tratarea următoarelor afecțiuni: afte, parodontoza, herpes, candidoza (bucala si vaginala), bronsita, gripa, laringita, pneumonie, tuberculoza, paraziti Giardia, Trichomonas, Plasmodium, arsuri, degeraturi, plagi postoperatorii, furunculoza, protectie impotriva radiatiilor Rontgen sau de alta natura, afectiuni gastro-intestinale, afectiuni cardio-vasculare, diabet, anorexie mentala, boli dermatologice, dureri reumatice, boala Parkinson, boli canceroase, sa.
Mod de administrare profilactic a propolisului brut: 2 grame (cât un bob de mazăre) de 3 ori pe zi.
Propolisul uscat
Spre deosebire de polenul crud, care se depozitează la congelator, acest tip de polen se lasă la uscat. Pentru a ne bucura de beneficiile polenului uscat, este important să știm cum să îl administrăm, deoarece dacă granulele nu sunt desfăcute, substanțele nutritive nu vor fi absorbite. De aceea, se recomandă ca acestea să fie dizolvate înainte de a fi consumate. Bogat în vitamine, minerale, oligoelemente și aminoacizi, polenul nu ar trebui să lipsească din dieta zilnică a fiecăruia dintre noi. Polenul de albine, sau ”hrana zeilor” cum a fost numit, este o sursă extraordinară de energie și vitalitate pentru organism, consumat chiar și în cantități mici.
Polenul conține 22 aminoacizi, 18 vitamine (provitamina A, vitamina A, vitaminele B1, B2, B3, B5, B6, B12 și vitaminele C, D, E, F, H, K, PP etc.) și 25 de minerale (calciu, fosfor, potasiu, magneziu, fier, sodiu, cupru, iod, zinc, sulf, siliciu, clor, molibden etc.).
Pentru eficiență maximă, se recomandă o cură de minim 6 săptămâni, de 2-3 ori pe an, primăvara și toamna. Polenul uscat poliflor poate fi consumat tot timpul anului, fără restricții.
Tinctura de propolis
Are aceleași proprietăți terapeutice și se folosește astfel:
- prin tapotarea sau ungerea locului în afecțiuni ale pielii, bătături, negi, boli micotice, dureri de măsele sau afte, răni vechi și arsuri de gradul I, etc
- prin amestecarea în miere sau alte unguente, pentru masca de față, curățirea tenului de coșuri, etc
- pe o bucățică de pâine se pun 10-40 picături, o dată de până la 3 ori pe zi, pentru stări febrile, inflamarea prostatei, ulcer, paraziți și dureri de stomac, hipertensiune, menopauză, faringite, laringite, gripe, protejarea rinichilor și ficatului, scăderea glicemiei, sa.
Se recomandă administrarea zilnică a unui număr de picături egal cu greutatea corporală. Spre exemplu, la o greutate de 60 kg, doza zilnică recomandată este de 60 picături. Acestea se împart la 3 și se administrează astfel: dimineața 20 picături, la amiază 20 picături și seara 20 picături.
Important!
Produsele apicole nu sunt recomandate copiilor mai mici de 12 luni.
Contraindicat in cazul persoanelor alergice la produsele apicole.
Respectati conditiile de pastrare mentionate pe etichetele produselor apicole.
Informațiile prezentate sunt de natura informativă si nu înlocuiesc sfaturile medicilor specialiști.
Postări
Comentarii
Trimiteți un comentariu